Treceți la conținutul principal

Glazura stralucitoare colorata

   

Nu  stiu sa va spun de cati ani caut o reteta pentru o glazura stralucitoare pe care sa o pot colora dupa cum vor muschii mei. Toate incercarile s-au soldat cu "ntz, ntz, ntz... mai caut!" Si de la o reteta scrisa de o fata draguta din Grupul dulce de pe FB amestecat cu niste explicatii dintr-un link din care am inteles si eu cat am putut ca "ablar, nenea, ablar si adaugar si amestecar..." (daca ma uitam la telenovele poate intelegar mai multo) - vedeti si voi - am reusit sa fac glazura pe care trebuie sa o explic pe indelete si s-o las posteritatii si pentru ca am promis ca ma invrednicesc s-o scriu . Hai sa va pupe mama pe toti si sa incep sa explic ce am facut eu si pentru cat ajunge si cum se mentine... bla, bla-uri de acestea pe care majoritatea nu le scriu

Cantitati;
50 ml apa
100 g zahar
100 g glucoza
65 ml lapte condensat
100 g ciocolata alba
6 g gelatina dizolvata in 36 ml apa
Am pus intr-o craticioara 50 ml apa cu 100 gr zahar tos si o tableta de 100 g glucoza (ca sirop de glucoza n-am gasit). Nu m-am obosit sa topesc glocoza inainte ca m-am gandit ca daca tot trebuie sa duc amestecul pana la 103 grade (am termometru, da?!), pusca mea, are timp sa se dizolve si glucoza! Am mestecat si am obtinut ce se vede in pozica de mai joso !:))

laptisorul condensat - de la Lidl - intr-o alta cratihioara (ca tot ablar...) astepta sa primeasca fierbinteala si ciucalata alba. Si cum eram in probe doar - am folosit Schohetten, nu m-am strofocat sa fac rost de ceva profi! Si-am amestecat si-am amestecat pana s-a facut asa miam, miam. 
Sa vorbim de gelatina: Inculpata, adica moi,  a avut granule, ca deh! aia posedam in casuta de ursi si e mai ieftina si e mai naspa, dar asta am pus, jur. Am hidratat-o fix in cantitatea de apa din reteta si apoi am omorat-o nitel pe baie de apa ca sa nu risc nimic, trosc, pleosc si colorantul si cand a ajuns la 30 grade cica e buna de pus pe tort.
 Si acum sa-mi pun nisip in cap sa va spun ce am gresit, dar din greseli, nu? s-au descoperit cele mai misto prajituri. M-am gandit sa fac juma de compozitie, ca sa nu stric si oricum tortuletul pe care ma gandisem sa-l fac era mic, micusor. Si am pus totul la juma mai putin ca pana am ajuns la gelatina, prietena mea "roza" a uitat sa imparta si p`aia la juma. Mi s-a parut mie ca e un pic mai groasa decat a lu` nenea Ablahar din video... dar m-am gandit ca siguramente ceva nu am facut io ghini, ghini di tat!
 In clip zice el caliente... ceva de 24 oras.. dar habar n-am ce zice. ... si la ce i-ar folosi. Ma rog ! Bag si eu "maciuca" de la mixer in vas, fac la fel ca nenea din video, probabilmente ca am facut o lecuta mai mult ca am vazut cum bag aer in glazura si m-am oprit, na ce sa fac?! Oricum nu stiu la ce a folosit operatiunea ca la ce facusem io, sigur nu trebuia! Sclipicioasa a iesit de-ti venea s-o pupi. Gustoasa e, de-ti vine sa te pupi. Dar gelatina, nea... gelatina a inchegat-o mintenas... sa nu ne miram ca nu avem de ce nu? Daca nu ma grabeam sa o intind o mancam cu lingurita.

Dupa 2 zile de stat in frigider, dantela ca decor - impecabila, glazura - absolut minunata, fara niciun cusur !
Data viitoare bag si ceva aroma ca sa fie si mai "vaaai mama mea! ce minunatie"
Spor sa aveti si sa ma pomeniti si daca nu am scris clar, intrebati-ma ca-s p`aci!

Comentarii

Mery a spus…
ce bine arată 👍👍👍👍ai răbdare , felicitări!!!!
Lubita Iancu a spus…
Draga mea,tin si voi tine minte mereu vorbele unui bucatar vestit si anume ca:"nu-ti trebuie reteta pentru un preparat bun daca stii sa gatesti;ai nevoie doar de ingrediente"!!
De aceea-ti spun ca am inteles perfect de la tine cum sta treaba,chiar daca ai uitat sa spui de colorant;voi incerca si eu asa ceva,sa vad poate de ziua mea!
Pup cu mare drag!

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Tort pentru Silvia

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

Floarea de ceara

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Parada lunii decembrie - Cozonacul

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...