Treceți la conținutul principal

Pizza si povestea ei in casa mea

M-am gandit sa va arat cum fac blatul ca la umplutura n-are rost sa va incurc! Nicio pizza nu seamana cu alta si nici nume nu are. Daca fac - si fac - pizza acasa, scap si eu de ce trebuie de prin frigider, daca vreau sa mananc un model de pizza anume atunci ies in oras

Trantesc fix 1 kila de faina in castron si fac o gaura in mijloc unde arunc cu dragoste 3 lingurite de zahar tos si faram un cub de drojdie de 50 grame Budafok. 

Habar nu am avut ca asa o cheama. D'aia galbena. Umplu fix o sticla de juma de litru pana sus cu apa calda, acu in post sau juma /juma, lapte si apa sau cum da Dzeu si bunul frigider, cand e fara post si mestec apa cu drojdia si zaharul acolo local ca n-o sa murdaresc altceva, ca moi,  la vase -bleah, nu-mi place!
  iaca Maiaua mea e vesela

Am saturat faina cu restul de apa si am pus sare 1 lingurita pe faina uscata. 
Pentru tinerele mele cititoare sarea nu are voie sa aibe contact direct cu drojdia care uita sa-si mai faca datoria repede. Si mi-am mai mazgalit mana prin castron si atention - dreapta, sa pot face poze. Ce de sacrificii! 
Apoi am pus pe rand 4 pumnisori de ulei. Pozele vorbesc. 
Am continuat mangaierile cu coca pana a ramas si mana si castronul curat.
 Am inchinat aluatul cum m-a invatat bunica si i-am dat pauza dar numai lui caci eu ma duc la maretul frigider sa vad ce-mi da.

Deci : pana ajunge la temperatura sa va povestesc. Am maruntit, am razuit, 
am pregatit tavile 



si mi-am amintit de suportul pe care nu l-am folosit niciodata ca nu avea loc in cuptor. 

Eh acum am dar la ce stiu ca am mesterit ... A mea o veti recunoaste.
Am gatat-o prima sa nu o "contaminez". A venit ursul , a inghitit in sec, s-a exclamat tare, m-a intrebat cum setez cuptorul si se asteapta rezultatul. Acu e acu l-oi brodi?




A trebuit sa actionez ventilatia si nu vrea 280 grade, maxim cat ar putea dansul,  la alte programe, doar 205 vrea deci se va lungi timpul. Macar sa obtin bun. De mirosit insa nu va spun ce se simte.
gata!!!!! 

Comentarii

Cristina a spus…
Foarte buna pizza. Bine ai revenit in blogosfera.
mery a spus…
Doaaaaaamne, ma inebunesti cu retetele tale, ce noroc pe domnul Urs :))))

super reteta dar super si suportul (y)
au iesit de nu le poti rezista ;)
uite ca parca as face si eu dar nu stiu de ce mie nu-mi prea ies aluaturile framantate, nu simt la mana cand trebuie sa ma opresc sa nu mai pun faina si-mi ies cam tari, cam turta :(

felicitari pentru realizarile tale in bucatarie :)
multumesc pentru reteta! <3
Carmen a spus…
Mery si Cristina va multumesc si va pup.
Citeste cu atentie Mery si nu dai gres, jur!
mery a spus…
ok draga mea :) multumesc mult :*
te pup si eu :* sper sa-mi reuseasca ;)
panacris a spus…
Ooo, eu am suport doar cu trei nivele :D Pizza, oricand, orice umplutura, e bine venita pe masa Zmeilor ;) Super faine! >:D<

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Tort pentru Silvia

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

Floarea de ceara

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Parada lunii decembrie - Cozonacul

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...