preGateste cu toata inima

Aici veti gasi locul cu rateuri: Painea mea cu drojdie expirata (daca n-ai ochelari - cauta-i!)

Un salam de biscuiti simplu modelat. Din pacate n-am avut un varf bun ca sa iasa blanita mai frumoasa. Si pentru trebuia sa iasa un tort mare am facut portie dubla de Tort cu 3 feluri de ciocolata ca baza. Catelul a fost doar pentru impresie si fason. Florile evident din frisca.

Si juniorul care incepuse sa se bucure..... Si ... "ïnculpata" incercand sa repare imperfectiunile Tortul este facut acum aproape 2 ani, nu-mi amintesc din ce l-am facut. Stiu doar ca sanii i-am croit din ce a cazut din lateralele tortului si am facut greseala de a insiropa blatul cupelor, sa va mai spun ca aveau tendinta de a se dezintegra? Pasta in care l-am imbracata a fost din marshmelow (daca am scris corect?) si evident ca n-a ajuns. Cu greu imi stapaneam lacrimile. Pe atunci n-aveam timp nici sa rasuflu si totusi l-am facut.

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

De la MariaElena careia ii multumesc foarte mult

Un premiu de suflet de la Elena! Multumesc ! La randul meu nominalizez bloguri de suflet: Sava Laura Adrian Diana ( dian@'s cakes ) Sidy Maria Elena Sandrina.Sanda Laura`s Leckereien Edith Francu Mariana Scarlat Lily Cake

Sunt tare mandra, multumesc Sidy

M-a crescut cu credinta lui Dumnezeu. Dar genul acela de credinta pe care o porti in suflet si n-ai voie s-o declari ca sa nu patesti ceva. Sa nu treci pe langa Sfanta Biserica fara sa faci semnul crucii cu limba in gura. Religia in casa in care am crescut a fost totdeauna un subiect de discutie. Cam tot timpul se facea comparatie intre ortodoxie si catolicism, dar concluzia finala era aceea ca Dumnezeu e doar unul. De copil m-am simtit mult mai bine in biserica catolica. Niciodata nu oboseam cand ascultam slujba, ba chiar cantam cu toata lumea si ma fermeca tot ritualul. Ascultam atenta predica de final ca pe o poveste. De cate ori plecam dupa slujba ma simteam altfel. Totul in contradictie cu ce se intampla in cea ortodoxa. De cum intram in biserica fumul de lumanari imi provoca rau. Ma albeam la fata, ma lua cu ameteala si trebuia sa merg la aer. Slujbele durau prea mult si ma plictiseam mai ales ca nu auzeam mai nimic decat babele care se foiau si vorbeau verzi si uscate. Ea, bun...

Eu asa o fac: Bucata de azi avea 1,7kg. Pun la fiert burta (in 4litri de apa, azi) direct inghetata. Timpul de fierbere difera in functie de calitate. Pregatesc legumele si cand este fiarta burtica le arunc intregi in oala, Separ zeama de rest Si le pasez (legumele) ca nu ma indur sa le arunc 5 Galbenusuri le amestec cu legumele pasate, o galetusa de smantana (ideal ar fi cat mai grasa) si otet Las ciorbica sa rasufle nitel si abia atunci vin cu dresul.  Pentru gust pun putin usturoi (dar las la libera completare ) si pentru fata - gogosari murati taiati cubulete mici. Pofta buna!

Maioneza asa cum o fac eu. Fac repede un piure din fulgi de cartofi Pun 1 lingura de mustar. Iar cand incep cu uleiul torn cate un pic. Cum sunt singura care tin post (daca voi reusi) fac foarte putin Gata!

1 pachet de fioetaj, zahar si scortisoara Dupa ce se presara cu zahar si scortisoara, se preseaza foarte usor cu sucitorul Se pliaza din exterior spre interior in ambele parti, pana se ajunge la mijloc m-am ajutat cu folia Se taie in bucati cu delicatete Se aseaza in tava si se da la frigider pentru 30 de minute, dupa care se coc la foc potrivit Cand se rumenesc sunt gata, atentie zaharul care se arde nitelus, frige rau! Ies 2 tavi. Pe cat de usor se fac, pe atat de usor dispar! Incercam sa-mi amintesc de unde am reteta - sau de la vreo emisiune tv- sau  de pe You Tube, stiu sigur ca am vazut un filmulet cu reteta si am facut-o imediat. Este un desert foarte bine apreciat la noi, nici nu mai stiu de cate ori am executat.

Simt o nevoie nebuna sa scriu, sa-mi descarc sufletul, sa-mi limpezesc inima si gandurile. Personajul central al acestei povestiri se va numi - Ea - pentru ca numele adevarat n-are nici o importanta pentru nimeni, iar sotul ei se va numi - El - din aceleasi considerente. Am avut de invatat si de castigat foarte multa experienta din povestea pe care am trait-o alturi de ei doi. Cu 11 ani in urma i-am cunoscut si mi-am dorit sa fiu alaturi de cei doi. Mi-au oferit un job, trasandu-mi foarte clar sarcinile pe care le aveam de indeplinit. Asta inseamna mult pentru mine. Spune-mi clar ce vrei si nu ma voi abate de la linie. Asa sunt eu. In vremea aceea tot ce se vorbea se punea in practica, iar vorba era vorba si fapta, fapta. Sa nu se creada ca n-am gresit sau ca n-am gafat. Ba da! Pana am inteles foarte clar si pana am ajuns sa-i cunosc si mai mult sa le intuiesc dorintele sau pasii ce aveam sa-i facem impreuna. M-au luat langa ei si mi-au aratat ce inseamna cu adevarat sa fii om. Nu ...

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Pe vremuri, cand faceam rost de o cutie de ness , nu-l beam pana nu il frecam bine de tot. Era ca un ritual. Toata lumea bea nesul frecat. Odata cu varsta (hi,hi) a disparut si rabdarea si "moda". Cum, incet, incet, devenim nostalgici ne dorim gustul, neavand importanta metoda, asa ca am sa va arat cum obtin acea spuma fara sa pierd timp. Intr-o sticla normala de plastic pun o cantitate foarte mica de apa fierbinte, nessul si zaharul, astup sticla bine si o agit cu putere foarte putin sa vedeti ce obtin. Din cauza temperaturii apei sticla se deformeaza dar gustul nu sufera schimbari