Treceți la conținutul principal

Ganduri pentru jurnal

Ninge!
Este sambata, o zi in care n-am chef de nimic. Ar trebuie sa calc. Ar trebui sa fac ceva de mancare si ceva dulce. Ar trebui sa fac si putina ordine. N-ar fi rau sa mai scriu pe blog. Ar trebui sa-mi vopsesc parul. Ar trebui sa dau niste telefoane..... Nimic din tot ce-ar trebui sa fac nu ma indeamna sa plec din casa, sa fug ... de fapt as face din toate cate ceva si n-as face nimic - asa definesc ziua de azi. Sunt trista, inima mea plange. As striga tot greul care ma apasa. Cui? Sunt singura. Parca nu sunt eu, azi.

Comentarii

andrada`s kitchen a spus…
Nu esti singura.. suntem aici :)
Carmenusa....nu esti singura ! Sunt aici oricand pentru tine....
Si nu fi trista! Uita-te afara ce frumos ninge, asculta clinchetul din surasul copiilor ce se bulgaresc si fac oameni de zapada. Vezi cat sunt ei de veseli ?Asa trebuie sa fi si tu...
Si sti de ce ? Pentru ca Doamne-Doamne ti-a dat sanatate...celelalte le vei rezolva tu cumva, incet, incet.
Asa ca...fruntea sus si iesi la o plimbare prin zapada.
Te tzuc cu drag si....nu uita ca stau cu ochii pe tine...
Anastasia a spus…
Cat de bine te inteleg draga Carmen, i-mi pare rau ca uneori santem nevoite sa mocnim de durere ! capul sus cum ma indeamna pe mine prietenele, trebuie sa mergem inainte, pup si felicitari pentru blog astept si textele !
maria elena a spus…
Bun gasit Carmen, eu am venit sa te inveselesc, sa te felicit pt blogul care creste zi cu zi, stiu ca va deveni unul minunat, asa cum esti tu si mai stiu ca tot ce prepari tu arata apetisant si te imbie sa incerci reteta. Tti doresc multi, multi ani de blogareala cu retete minunate!
Carmen a spus…
Va pup si va multumesc de incurajari. Inca bajbai comenzile, mai am mult de lucru si de invatat!
Mari a spus…
Cand mai ai stari din astea, da un telefon. Sunt aici!
Pup dulce!
andrada`s kitchen a spus…
:) ai vazut cum esti inconjurata de suflete calde, gata oricand sa te aline. :*
Anonim a spus…
Buna,Carmen!Si eu te inteleg,ca si celelalte fete.Suna cliseistic,dar chiar nu esti singura.Pe langa celelalte sunt si eu.Gandeste-te la ceilalti care au mult mai multe probleme,unii care nu au picioare,sau cei care au supravietuit in lagarele de concentrare germane,sau cei carora le-au murit copiii si ei au supravietuit,sau...Da,sunt altii si mai amarati decat tine.Frntea sus si ochii catre Dumnezeu!Felicitari pt blog!Deosebit!Cand am intrat si am gasit"Imperialul"lui Beethoven mi s-a taiat respiratia :este concertul meu preferat>Te imbratisez cu drag de la malul Marii Negre!Dana Vintilescu

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Tort pentru Silvia

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

Floarea de ceara

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Parada lunii decembrie - Cozonacul

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...