Treceți la conținutul principal

Ganduri pentru jurnal

Ninge!
Este sambata, o zi in care n-am chef de nimic. Ar trebuie sa calc. Ar trebui sa fac ceva de mancare si ceva dulce. Ar trebui sa fac si putina ordine. N-ar fi rau sa mai scriu pe blog. Ar trebui sa-mi vopsesc parul. Ar trebui sa dau niste telefoane..... Nimic din tot ce-ar trebui sa fac nu ma indeamna sa plec din casa, sa fug ... de fapt as face din toate cate ceva si n-as face nimic - asa definesc ziua de azi. Sunt trista, inima mea plange. As striga tot greul care ma apasa. Cui? Sunt singura. Parca nu sunt eu, azi.

Comentarii

andrada`s kitchen a spus…
Nu esti singura.. suntem aici :)
Carmenusa....nu esti singura ! Sunt aici oricand pentru tine....
Si nu fi trista! Uita-te afara ce frumos ninge, asculta clinchetul din surasul copiilor ce se bulgaresc si fac oameni de zapada. Vezi cat sunt ei de veseli ?Asa trebuie sa fi si tu...
Si sti de ce ? Pentru ca Doamne-Doamne ti-a dat sanatate...celelalte le vei rezolva tu cumva, incet, incet.
Asa ca...fruntea sus si iesi la o plimbare prin zapada.
Te tzuc cu drag si....nu uita ca stau cu ochii pe tine...
Anastasia a spus…
Cat de bine te inteleg draga Carmen, i-mi pare rau ca uneori santem nevoite sa mocnim de durere ! capul sus cum ma indeamna pe mine prietenele, trebuie sa mergem inainte, pup si felicitari pentru blog astept si textele !
maria elena a spus…
Bun gasit Carmen, eu am venit sa te inveselesc, sa te felicit pt blogul care creste zi cu zi, stiu ca va deveni unul minunat, asa cum esti tu si mai stiu ca tot ce prepari tu arata apetisant si te imbie sa incerci reteta. Tti doresc multi, multi ani de blogareala cu retete minunate!
Carmen a spus…
Va pup si va multumesc de incurajari. Inca bajbai comenzile, mai am mult de lucru si de invatat!
Mari a spus…
Cand mai ai stari din astea, da un telefon. Sunt aici!
Pup dulce!
andrada`s kitchen a spus…
:) ai vazut cum esti inconjurata de suflete calde, gata oricand sa te aline. :*
Anonim a spus…
Buna,Carmen!Si eu te inteleg,ca si celelalte fete.Suna cliseistic,dar chiar nu esti singura.Pe langa celelalte sunt si eu.Gandeste-te la ceilalti care au mult mai multe probleme,unii care nu au picioare,sau cei care au supravietuit in lagarele de concentrare germane,sau cei carora le-au murit copiii si ei au supravietuit,sau...Da,sunt altii si mai amarati decat tine.Frntea sus si ochii catre Dumnezeu!Felicitari pt blog!Deosebit!Cand am intrat si am gasit"Imperialul"lui Beethoven mi s-a taiat respiratia :este concertul meu preferat>Te imbratisez cu drag de la malul Marii Negre!Dana Vintilescu