Treceți la conținutul principal

Paine Testoasa - cu robotul Kenwood



500 gr de faina
1 plic drojdie uscata sau 25 grame (jumatate cubulet) drojdie proaspata
270 ml apa sau apa si lapte in combinatie
1 lingurita sare
1 lingurita zahar
si daca vrei sau nu se pot pune si 1- 2 linguri de ulei de masline
- mixer

Intai de toate se face maia.
Drojdia, zaharul si vreo 2 linguri de faina, se dilueaza cu apa calduta, din cantitatea aia de sus. Se lasa 10 minute la crescut. O sa se umfle in pene cat e ea de desteapta, cam de vreo 2 ori in sus. Daca ai curaj ascult-o! Vorbeste! PPPPffff. Sta putin si iar pffff!
Io-s suficient de dusa... sa-i raspund... Asa si... te dai mare... esti invitata mea, dar mai repede ca nu am timp de povesti.
Pentru ca nu-mi place sa murdaresc mai multe vase si pentru ca sunt „meschera„ cum zicea unu care are acu vreo 3jdeani... mai fac maiaua si direct in trocul de framantat...
 si dupa ce mi-a spus tot ce are pe suflet  pornesc mixerul ca robot nu am... Marele maestru Kenwood a fost doar in vizita de 10 zile... S-o fi gandit caa doar sa plimba... dar eu l-am pus rau la treaba
 Ca mi-a placut tare sa fie prietenul vreo 10 zile, nu se pune. Are lumina chiar deasupra telurilor sa poti sa te benoclesti la ce face ”mnealui... pe scurt un bijou de aparat...
 si ca dovada ca am dospit painea cu lumina aprinsa ia sa vezi si sa nu crezi, exact acolo a tinut sa-mi arate ca am uitat sa sting lumina... nu ca ar fi fost vreun bai.. dar m-a distrat

 iaca si finetea de cocutaa

de data aceasta am mosmondit o testoasa ca tot am pomenit aia 3jdeani
 am uns-o cu ou batut si i-am pus si niste susan pentru decor si gust
 am copt-o la 170 grade cu un ibric de apa pus in cuptor pentru abureala

 si pentru ca sunt o „bucurie de om„ cum zic multi... ca sa nu zic ca gasesc buna dispozitie in orice m-am pozat cu Maestrul Kenwood  si cu testoasa

 buna si painea dar si robotul!


Comentarii

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Tort pentru Silvia

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

Floarea de ceara

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Parada lunii decembrie - Cozonacul

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...