Treceți la conținutul principal

Lasagna - paste de casa - Kenwood

cand vine vorba de lasagna ... avem o problema... niciuna si niciunde nu e ca a mea, zice marele Urs.
De ce?
pentru ca fac foi de casa
reteta simpla
la 1 ou - 100 gr faina si un picut de sare
 si daca tot a fost Kenwood in vizita, ce-am zis... ia sa treci mataluta la treaba
 si-a trecut, nu a comentat, nici nu i-a fost greu la ce putere poseda

 butoane de luminite

 luminaaaaa, sa fie lumina!

 dupa ce si-a facut treaba, mi-a dat aluatul pe care l-am infasat si m-am facut ca uit de el vreo ora prin frigider. Timp in care, of course ca nu am stat, doar n-o sa-mi stea norocul.
 pe foc am pus carnea tocata de-a gata ca asa am cumparat-o ... cam vreo 800 grame
Nu va uitati in oala acum... mai e o postare tot cu Kenwood, v-am zis ca l-am pus la treaba tare.
Cand a inceput carnea sa dea semne ca se lasa pe mana focului, i-am adaugat, ciuperci, sare, piper, oregano, suc de rosii si-am mai lasat-o nitel sa palpaie. Ai fi putut manca direcct din tigaie. De ce nu pun ceapa sau usturoi? Pen ca nu vreau sa ma duca cu gandul la chiftele sau sarmale, na de aia. Nu e reteta nimanui, jur. E una din cele... mancat, placut, facut dupa simt. Si de atunci fix asa o fac, sa nu avem discutii.
Asa... un rand de foi taiate la masina de taitei, ca doar avem tehnica in casa...
... un rand de carne din tigaie, presarat cascaval ras tot in rand si masline feliate si fara samburi, sa nu se inece poporul cand haleste...
si iar un rand de paste si iar carne si iar cascaval si masline si iar si iar... numarati si vooi in poza cate straturi are

la final se adauga suc de rosii diluat cu apa. Ca sa mearga treaba repede eu pun folie de aluminiu ca si capac si cand cred ca e gata, scot folia si o las un pic ca sa ia fata... 
O belea! Alta belea! 
Nu sta mult la cuptor dar nu stiu cat sta acolo pentru ca niciodata nu ma uit la ceas! Cand pornesc treaba,  o pornesc si se leaga lant una de alta. Cat aia fierbe, ailalta dospeste sau sta la frigider si sa nu mai zzicem ca masina de vase si cea de rufe sunt puse la treaba, aspiratorul striga in mana Ursului, ala nu e al meu, niciodata, aspiratorul nu Ursul, ce-ati crezut?


cica ea, adica moi, adica I, nu sta... si piciorul ala... al cui e?
Hai sa va pup si de data aceasta!

Comentarii

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Tort pentru Silvia

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

Floarea de ceara

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Parada lunii decembrie - Cozonacul

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...