Treceți la conținutul principal

- cozonac trandafir cu krantz - varianta fara zahar dar cu #greensugar


Ideea de Rossenkrant am preluat-o de la Gabriela Cara iar cantitatile din  reteta bunicii mele care  suna asa:
 ( ce am facut eu in plus)
600 gr faina
 30 gr drojdie   ( am pus un pliculet si un pic de drojdie uscata )
300 ml lapte     ( l-am incalzit usor )
1 ou                  ( l-am batut ca pentru omleta cu praful de sare )
1 praf de sare
4 linguri cu ulei ( le-am pus in lapte si le-am incalzit impreuna)
3 linguri de zahar  ( Am folosit 3 linguri de green sugar )
esente / miroase le zicea bunica mea (coaja de portocala,  lamaie, esenta de vanilie si o jumate de baton de vanilie in lapte)  . Rezulta 2 cozonacei.

pentru umplutura:
- miez de nuca tocata grosier
- 1 lingura de green sugar
- un cubulet de unt moale pentru uns

pentru glazura:
- 3 linguri de green sugar
- 1 lingura de apa

pentru cel normal aceleasi cantitati ca mai sus dar cu zahar normal

Am amestecat  faina cu drojdia praf si cu #greensugar ( #greensugarbloggers )

           Am adugat laptele si uleiul incalzite usurel peste oul batut si apoi peste cele uscate si am pornit robotul

Am fost atenta si am adaugat esente si "miroase" si gata sa nu ma satur cu coca cruda.
Am infoliat vasul si sincer, mi-am vazut de alte` alea prin casa. Cand m-a lovit "piticul" si m-am gandit : ce ziceau aia de la Green Sugar? Ca nu se schimba proprietatile la procesare termica? Ia sa vedem daca au dreptate! Am pus alt zahar green - 3 linguri la caramelizat cu un strop de apa. Rezultatul nu a fost identic cu cel al zaharului normal ca aspect, dar inegalabil ca gust. E un pic mai deschis la culoare si avea tendinta sa se albeasca cand se racea, Am imbracat o craticioara in zaharul green caramelizat si am facut acelasi lucru cu alta craticioara cu zahar normal pentru comparatie.

Si cat am lasat la racit zaharul. In timp ce cel normal paraia de zor, cel green era cuminte. Aluatul meu era de o frumusete rara. 
Am intins cele 2 foi pe rand. Am dat cu unt, am presarat nuca si zahar normal pe unul si greensugar pe celalalt. Am rulat, am taiat rondele si le-am pus in cele 2 craticioare fara sa le incurc.


 cel din craticioarea verde e cu zahar normal

 Care e diferenta? Vedem cand rasturnam. Si rasturnam repede dupa ce coacem ( aprox. 30 minute la 175 de grade, functie si de cuptor) ca sa nu se intareasca zaharul caramel.
 Deci optic - cel cu zahar normal arata muuult mai bine!

 Gustativ - eu zic nicio diferenta in timp ce sotul meu a declarat raspicat ca celalalt e muuult mai bun (adica cel cu green sugar si la suprafata, caci  aluatul a fost acelasi)

 Iaca pufosenia !
 Stau de multe ori si ma gandesc cate fumuri aveam si eu in cap la tinerete , cu cata infrigurare cautam retete noi si cum caut acum caietele vechi de retete. Talentul ar trebui sa apara atunci cand iti doresti sa readuci la viata o reteta dar sa o imbraci modern.
Cum altfel mergea bucata mea de cozonac?
Cu o cafea buna, aburinda si neschimbata la gust datorita lui #greensugar.
Deci ca m-am facut #greensugarbloggers nu-mi pare rau deloc. Am descoperit cel mai sanatos dulce !
Si-i multumesc Gabrielei pentru ideea de a prezenta altfel si a da un plus de gust si savoare.

Comentarii

Lubita Iancu a spus…
Buun,foarte bun!Pup fata harnică!
Trebuie sa-l fac si eu!
Carmen a spus…
pe cuvant ca da

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Tort pentru Silvia

Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.

Floarea de ceara

Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...

Parada lunii decembrie - Cozonacul

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...