Treceți la conținutul principal

Ceva bun cu portocale - Portocala vedeta in cutia misterelor

Imagine
De la
Am raspuns altei provocari - sa facem portocala vedeta in lunia ianuarie 2016 si gazda buna  Mona
toate acestea intamplandu-se pe Cutia misterelor pe FB, evident.

Si acum povestea portocalei mele. Mari bautori de suc de portocale, adicatelea de fresh-uri, cumpar portocale cu lada sau cu sacosa sau cu bax-ul, depinde... de oferta. Inainte de Craciun am refacut stocul mai ales ca asa-i traditia in casa mea cu portocale sub brad si coji de portocala uscate pe calorifer sau chiar pe aragaz ... doar ca pe 27 am plecat in vacanta ... copilul din dotare nu s-a atins de ele... Si au stat cuminti dezhidratandu-se incet sub brad asteptand sa faca cineva, ceva cu ele... In fiecare zi ma gandeam sa nu le pierd insa renovam bucataria si in tot balamulcul pe care l-am creat numai de ele nu-mi ardea. Cand s-a ispravit santierul fix spre ele m-am indreptat cu gandul sa fac ceva mega-ultra-senzational: sa fie un jeleu sau o crema spectaculara??? Habar nu aveam dar trebuia sa fac ceva. Asa ca le-am decojit cu grija, le-am gustat (vreo 2 bucati)  si cand am cantarit miezul fix 1 kg si o 100 de grame. Sa ma vezi ce le-am trantit vreo 500 grame de zahar gandindu-ma ca-s si asa prea dulci si iaca cum iesi o chestie de toata bunaciunea din lume
dar bunu-i bun insa trebuie sa fie si mai bun... si-am venit cu o picatura de vanilie in praf si niste cardamom si parca ceva, ceva tot mai vroiam si am piscat si un pic de ghimbir pudra, frateee, ce gust, ce nebunie, ce parfum! Hai ca-s bengoasa! Pacat ca telefonul meu n-a putut sa surprinda culoarea si mirosul. N-am bagat la borcane ca la cat de buna e nici n-are sens sa nu o mancam repede
Asa ca am trecut la fapte trantind un aluat cu lapte, simplu si iute de facut si cat ai zice : corn, fleosc am pus-o de niste cornuri pentru cafeaua de dimineata!

Atat de incantata am fost de cum se impufoseau la mine ca a 2 a tava am zis s-o modelez altfel. Si cum niciodata n-am facut dar am admirat tehnica de invelire la pariziene, ce-am zis? Hai sa incerc! Data viitoare sigur vor iesi mai frumoase.

S-au mancat, s-au laudat si culmea, nimeni n-a patit nimic toti au supravietuit experimentului...
deci pot gusta si eu.... Glumesc desigur... Data viitoare, caci va exista o data viitoare ma voi stradui mai mult la modelat. Hai, daca vreti, serviti! Virtual nu se poate intampla nimic rau!

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

De la
 povestim despre faina  Raftul Bunicii
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Tort pentru Silvia

De la
Suna telefonul.  Nepotica mea Ada, cerea ajutor. Raspunsul meu a venit neconditionat. I-am dictat ingredientele. Si s-a nascut tortul Silviei. La multi ani! Silvia - 19 ani. Cand nu cunosti o pesoana e greu sa faci un tort si atunci am ales ceva care n-are cum sa dea gres, zic eu. Dupa petrecere voi afla nota. Diplomat din nou. Reteta mea de acum 100 de ani si pe care am explicat-o la Castel. M-a necajit foarte mult frisca. Nu parea deloc cremoasa intarindu-se cam mult.
6 comentarii
Citiți mai multe

Floarea de ceara

De la
Floarea de ceara Floarea de ceara traieste in casa mea de 12 ani. Prietena mea "a furat" o frunza pentru mine. Mi-a daruit-o cu toata dragostea, ei, de atunci. Am adoptat floarea fara sa stiu ca va face minuni. Mi-era draga planta mama, pentru frumusetea frunzelor. Visam la ziua cand aveam s-o impletesc dupa gustul meu. Nici Ea nu era sigura, ca voi reusi s-o prind. Am pus-o in ghiveci si am rugat-o sa prinda radacini. Foarte rar aveam timp s-o ud si mai rar sa o sterg de praf. Dar dragostea mea aveam sa o transmit ori de cate ori treceam pe langa ea. Atunci cand o udam (1 maxim de 2 ori pe saptamana) vorbeam cu ea. De fapt, trebuie sa recunosc, eu vorbesc cu florile mele. De cate ori nu mi-am cerut scuze in fata lor ca nu primeau atata apa, cata le-ar trebui, de cate ori ma vaitam lor ca vedeam ca le-ar mai trebui pamant... Dupa 10 ani mi-a daruit primele flori, doar 2, nici n-avea importanta cate erau. Am topait de fericire de ziceai c-am castigat la loto. De martisor, cand...
5 comentarii
Citiți mai multe

Parada lunii decembrie - Cozonacul

De la
Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu i...
2 comentarii
Citiți mai multe

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

De la
Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...
5 comentarii
Citiți mai multe