Treceți la conținutul principal

Cannelloni by Carmen

Ca de obicei pana sa apuc sa fac poza de prezentare ... a disparut... n-are sens sa spun ca eu gandisem ca o sa avem si maine. Daca pozezi cand este produsul cald, nu iese o poza artistica, m-a invatat pe mine Adrian, cel care ma sfatuieste ce si cum sa fac sa iasa artistic. Multumiri Adriane! Dar eu chiar am o problema - nu apuc!  Sa revin la povestea din seara asta. Pentru ca au fost asa de dragalasi baietii mei si m-au coplesit cu martisoare si dragoste, m-am gandit sa-i astept cu ceva mai special.

Reteta:
- 600 g carne vita
- 1 cutie ciuperci taiate
- 150 g cascaval ras
- 1 cutie rosii decojite
- sare, piper, oregano, menta, busuioc, ulei masline
- 1 pachet cannelloni (Monte Banato)



Am pus la prajit carnea in putin ulei de masline si la foc mic, acoperita cu capac. Cand era aproape gata (si-a durat ca parca avea 100 de ani vaca) am adaugat ciupercile, rosiile si-am botezat-o cu mirodeniile pomenite. Le-am mai lasat sa colcaie nitel sub capac, sa se inrudeasca gusturile pe acolo, sa se imprumute de la una la alta de cate ceva. Mereu am ridicat capacul sa vad ce fac suratele si cand se imbulzeau intre ele mai adugam nitica apa.
Intr-un final s-au impacat, am stins focul si l-am adus printre ele pe maria sa cacavalul ras si abia atunci m-au lasat sa umplu "conductele".
 Le-am aliniat ca la armata si cu rabdarea unui capitan le-am umplut cu o lingurita. Le-am ordonat "culcat", le-am invelit cu cascaval ras, ceva rosioare pentru aspect si picul ala de carne care n-a mai avut loc in conducte, am pus ceva apa ca sa doarma linistite in cuptor. Pret de 40 de minute am asteptat sa vad ce a iesit. Nu ne place cu sosul de smantana si faina cum zice reteta originala, asa ca apa a fost perfecta avand in vedere bogatia de buruieni (a se citi condimente) ce a ajuns in compozitie.
Ce poze, frate, sa mai faci?! Cand a inceput sa miroasa in casa, parca aveam manifestatie de strada. Oamenii mei dadeau ture prin bucatarie, nu intrebau nimic, pentru ca stiu semnalul sonor al cuptorului, dar ii vedeam salivand. (La cuptor, pastele mele, au intrat abia cand i-am vazut ajunsi pe amandoi in casa). Data viitoare am sa fac portie dubla.

Comentarii

Ma duc sa caut cannelloni (Monte Banato)....
Am simtit aroma lor pina aici la mine....
Delicioase ! De abia astept sa le fac....
Bravo Carmen !
Unknown a spus…
Arata bine asa ca am sa fur reteta ...
Unknown a spus…
Am trecut un pic pe la blogul tau
Liliana Toma a spus…
tare bine arata... o sa iau si eu reteta...sa fac...o primavara placuta iti doresc..

Cele mai vizitate

Raftul bunicii - bucuria de a lucra cu faina perfecta

 povestim despre faina  Raftul Bunicii

Ridiche decor

Nimic mai simplu si frumos decorul din ridiche. Avantajul este ca se poate face cu o zi inainte de masa festiva. Am sa las imaginile sa vorbeasca si daca apar intrebari va astept

Croissant - usor si repede de facut

E prima oara cand incep direct cu reteta pentru ca stiu cat e de pretios timpul fiecaruia  iar povestea pentru cei care vor si povestea la sfarsit,  nu dezamagesc Avem nevoie de: 600 gr faina (eu am utilizat  Raftul Bunicii  )  1,5 lingura drojdie uscata sau mai exact 1 pachetel si jumatate 6 linguri de zahar 390 ml lapte caldut 250 gr unt moale 1 lingurita sare ou si un pic de lapte pentru uns Sa trecem la treaba: in bolul mixerului am pus drojdia, zaharul si jumatate din cantitatea de lapte si m-am facut ca le uit pret de 10 minute Apoi am trantit toata faina, sarea si i-am dat bice. Apai bice i-am dat eu dar martoaga de mixer se impotrivea asa ca in loc sa pun cate un pic de lapte din ce ramasese de pus a trebuit sa-i dau sa bea tot odata. Doamne ce s-a chinuit! Am ramas total nesimtitoare privind doar coca si mirandu-ma ce stil de framantat . L-am iertat pana la urma cam dupa 10 minute si i-am dat pace! Am acoperit cu folie a...

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: ...

Tort cu volan pentru Stefan

La multi ani, Stefan! Sa-mi traiesti!