preGateste cu toata inima

Cu greu, dupa o perioada plina de incarcaturi emotionale, reusesc sa postez si eu Parada lunii decembrie - Traditie si gastronomie romaneasca        M-am gandit ca tema - Cozonacul - va fi o provocare pentru ca toti il iubim si din ce in ce mai putina lume il face in casa. Indiferent cat ar fi de bun si de ieftin cel de cumparat, nu se compara cu cel facut in casa. In ziua de azi lipsa timpului precum si istoriile bunicilor noastre ajung sa te sperie si sa zici ca nu vei face cu manutele tale... dar ti-amintesti mirosul si gustul acela de demult.       In spiritul traditiei indraznesc sa povestesc ca in ziua de azi este mult mai usor... - gazele nu trebuiesc pandite pentru ca presiunea este constanta sau cuptorul electric devine din ce in ce un obisnuit al bucatariilor moderne - faina de calitate gasesti fara sa te gandesti daca e buna - drojdia niciodata nu-ti mai pune probleme... Intr-un cuvant : trebuie sa ai curaj sa incerci chiar daca nu iese din prima, sa nu te dezamagest

Sunt gazda lunii Decembrie 2015  Traditie si gastronomie romaneasca si va provoc cu tema: Maria sa, COZONACUL de Craciun!!! Povestea ca de obicei : Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca . Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri.  Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce… In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele,  Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea: Bunica mea facea o sum

Cum raionul de legume este foarte atractiv in aceasta perioada in care ne purificam si trupul si sufletul... am facut ochii mari cand am vazut aceasta specie de ciuperci, nu stiu cum le cheama. Am facut ochii mari pentru ca asa desenam eu ciupercile pe vremea gradinitei si cand educatoarea ma certa : " Unde-ai mai vazut tu ciuperci asa?!" Oricum eu nu vazusem ciuperci adevarate in acel timp ca deh, sunt nascuta in pietre si asfalt.   Erau reduse de la 25 lei caserola la 10 lei, cum era sa le iert, ziceti si voi?  si m-am gandit ca doar tocanita am curaj sa le fac... dar am luat si o caserola normala si alte leguminoase ... Apoi a aparut provocarea Verei cu tochitura. Si uite asa s-a nascut tochitura de legume si m-am gandit... in loc de ...   carne - ciuperci  , ficat - alte ciuperci,  cârnați - morcov,  cimbru - busuioc,  brânză rasa - tofu cu chimen, iar fasolea verde in loc de ce vreti voi...   Cate un pic din fiecare, spalate bine si trase in ulei cat sa d

M-am gandit sa va arat cum fac blatul ca la umplutura n-are rost sa va incurc! Nicio pizza nu seamana cu alta si nici nume nu are. Daca fac - si fac - pizza acasa, scap si eu de ce trebuie de prin frigider, daca vreau sa mananc un model de pizza anume atunci ies in oras Trantesc fix 1 kila de faina in castron si fac o gaura in mijloc unde arunc cu dragoste 3 lingurite de zahar tos si faram un cub de drojdie de 50 grame Budafok.  Habar nu am avut ca asa o cheama. D'aia galbena. Umplu fix o sticla de juma de litru pana sus cu apa calda, acu in post sau juma /juma, lapte si apa sau cum da Dzeu si bunul frigider, cand e fara post si mestec apa cu drojdia si zaharul acolo local ca n-o sa murdaresc altceva, ca moi,  la vase -bleah, nu-mi place!   iaca Maiaua mea e vesela Am saturat faina cu restul de apa si am pus sare 1 lingurita pe faina uscata.  Pentru tinerele mele cititoare sarea nu are voie sa aibe contact direct cu drojdia care uita sa-si mai faca datoria repede. S

Vic, ce vrei sa mananci cand ajungi acasa? Intreb eu. - Nu stiu mama, vin tarziu dar parca as vrea ceva usor dar cald, satios dar putin, ceva bun facut cu dragoste si totusi ceva ... Ca mi-e foame. Auziti voi, ce sa inventez?!   ceva usor dar cald, satios dar putin, ceva bun facut cu dragoste si totusi ceva ...   Am luat aluatul ramas de aseara, bagat la frigider - cat vedeti mai jos si scos din frigi dupa 24 de ore am faramat branza cu degetele mele fermecate, repede am luat un ou la bataie si ca sa-i treaca de necaz l-am amestecat cu un pic de lapte. Am uns branza cu dansul si am aromat-o cu oregano.  Rasucii niste cornuri din care, of course, nu voi gusta si zdup cu ele la cuptor fara timp de ragaz si crestere ca-i e foame lui junior dupa jde ore de servici si lu' ma-sa somn, adica lu je.  Pana se coc bag o postare pt voi si un sos de "mastana piscacios" a se citi smantana si usturoi ... si las mata mea frumoasa sa stea unde-i place cel mai mult

Sa vedem daca va tentez!  Ingrediente: 500 gr biscuiti 350 gr zahar 8 linguri de apa 50 gr cacao 150 gr margarina Rama Maestro sau Rama cu unt Un praf de sare Vanilie, esenta de migdale, esenta de rom Fructe confiate, dulceata, rahat, nuci, orice va place, combinatiile pot fi multiple Etape de preparare: Pentru plus de gust biscuitii i-am dat la cuptor si i-am rumenit usor pentru ca erau mult prea “blonzi” si parca si putin “trasi”, apoi i-am marutit cu degetele. Pe foc am pus la caramelizat zaharul si apa in timp ce am frecat spuma margarina cu cacaua. Si cand zaharul a devenit o incantare ochiului (a se citi dizolvat si caramelizat doar pana la culoarea aurie) l-am unit intr-o dragoste vesnica cu draguta margarina Rama bronzata uniform cu cacaua. Sa nu va speriati ca se vor involbura nitel, repede de tot le impacati cu o spatula si trageti marea unire de pe foc. Momentul propice pentru “marirea familiei” cu biscuitii nerab