preGateste cu toata inima

Mi-am iubit bunica ! Tot timpul a fost un exemplu pentru mine ! De cate ori o uram ca ma punea sa fac lucruri pana ieseau perfect tot de atatea ori, azi, ii multumesc. A fost o fiinta mica si fragila in aparenta, dar puternica si dura in realitate. Iti spunea intotdeauna ce gandea si niciodata ce ai fi dorit sa auzi! Nu exista sa puna mana pe ceva si sa nu termine, n-avea somn pana ce nu iesea perfect. Nu exista sa nu se priceapa la ceva, orice isi punea in minte infaptuia. Ma certa ca n-o sun mai des - si meritam - intotdeauna imi repeta ca o s-o gasesc moarta in casa, ca sa ma sperie. Eu ii spuneam ca nu doresc, dar daca are nevoie de mine eu voi sti! De cate ori n-o sunam, ca n-aveam timp, mereu, iar cand sunam obligata de ceva care nu stiu sa traduc nici azi - de ce - era in impas si avea nevoie de mine (in ultima perioada cand devenise mai neputincioasa, a trait 92 de ani).  Se implinesc 2 ani - pe 15 februarie -  de cand nu mai e printre noi.  Si acum pot spune, aici, und

300 gr faina 200 gr iaurt 1 lingurita de zahar 1lingurita de sare 20 gr unt topit 1 lingurita drojdie uscata Am facut cantitatea dubla la masina (masina mare) si pentru ca aveam doar 2 pahare de iaurt (300gr) am completat diferenta cu lapte si a iesit super ok la gust, cam densa in consistenta, n-am apucat sa fac poza ca a disparut aproape calda.

Ninge! Este sambata, o zi in care n-am chef de nimic. Ar trebuie sa calc. Ar trebui sa fac ceva de mancare si ceva dulce. Ar trebui sa fac si putina ordine. N-ar fi rau sa mai scriu pe blog. Ar trebui sa-mi vopsesc parul. Ar trebui sa dau niste telefoane..... Nimic din tot ce-ar trebui sa fac nu ma indeamna sa plec din casa, sa fug ... de fapt as face din toate cate ceva si n-as face nimic - asa definesc ziua de azi. Sunt trista, inima mea plange. As striga tot greul care ma apasa. Cui? Sunt singura. Parca nu sunt eu, azi.