Se afișează postările cu eticheta Trandafir cu visine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Trandafir cu visine. Afișați toate postările

vineri, 11 decembrie 2015

Provocarea lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca - Cozonacul de Craciun

Sunt gazda lunii Decembrie 2015 Traditie si gastronomie romaneasca
si va provoc cu tema:
Maria sa, COZONACUL de Craciun!!!
Povestea ca de obicei :
Una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei legate de sarbatori era magia cozonacului, de la modul miraculos in care crestea coca in bucataria bunicii mele, pana la mirosul naucitor care umplea toate coltisoarle casei. Mai ales ca anunta zile de mare bucurie, musafiri, cadouri de la  mos Craciun, zapada si joaca .
Bunica mea mergea pe o reteta proprie, insa dupa ce fiecare din cei ai casei isi exprimau preferintele, face pentru fiecare dupa pofta. Cu muuuuulta umplutura si nuca, mac, stafide, multa ciocolata, dar si rahat de mai multe feluri. 
Si va mai fac o marturisire – mai mereu, ca toti copiii, preferam doar miezul dulce…
In familia mea preferatul este trandafirul cu visine, idee preluata de la Poka, o fata tare draga inimii mele, 
Si nu ma pot abtine sa nu scriu si aici  povestea:
Bunica mea facea o sumedenie de prajituri de Craciun. Pentru mine, "mofturosul " familiei, facea intotdeauna un MAC cu cozonac si nu un cozonac cu mac.... Pe cand aveam 5 ani, fara sa ma vada, cate o lingurita si inca o lingurita, am mancat o cantitate semnificativa de mac pregatit pentru umplutura si am dormit cel mai mult in ziua aceea din toata viata mea. Ce sperietura le-am tras !!!! doar eu puteam sa fac asa ceva! 
Si... Bunica mea facea cei mai grozavi melci umpluti cu nuca si imbatati in sirop - pe care i-as manca acum - atunci nu mancam ca ma murdaream - insa mirosul lor n-am sa-l uit niciodata si stiti de ce? Ii aseza frumos sub brad si ne spunea sa nu mancam ca sunt pentru Mos Craciun . Dupa ce vine Mosul putem sa mancam si noi! Strategia era sa mancam mancarea intai nu ca mosul papa, asta am invatat mai tarziu de la americani, ca si Black Friday sau Halloven! 
Si veneau colindatori si ea le dadea melci cu nuca si veneau in fiecare an stiind ca primesc acei minunati melci si de fiecare data imi spunea: "gusta mama si tu!" Si-mi veneau lacrimile si-mi tremura barbita cand gustam, nimic nu era ca si cozonacelul pe care punea bilet "Carmenus". Tarziu am descoperit magia melcului cu nuca. Am facut si eu dupa ce ea n-a mai fost. M-am straduit in fiecare an sa iasa ca aceia! Nu ies la fel. Ce n-as da sa vina iar sa ma mangaie si sa ma roage sa mananc macar un melc! Framanta pana la epuizare 5 - 7 kg de faina din care impletea mai apoi tot felul de cocareli, cum le numeam pe atunci si ziceam ca eu n-am sa cocaresc in viata mea si nu m-am tinut de cuvant! Facea cel mai minunat tort krant, o prajitura mare cu lamaie, turta dulce in toate formele, glazurate cu ciocolata, caci royal icing nu venise la noi, cornulete, pogaci, saratele, niste fursecuri cu nuca turnate cu spritul - reteta cautata in zadar in mostenirea primita si toate de Craciun si in fiecare an nu se abatea de la meniul ei, pe langa tonele de mancare, in fiecare an aceleasi, De Revelion schimba registul doar ca tonele ramaneau! Si culmea se manca tot si de Paste si de Craciun si de Revelion si de fiecare ocazie. Ma uimea cum nu gusta nimic pentru ca postea si totul iesea perfect. N-am crezut ca voi ajunge la fel ca ea desi in multe segmente nu o egalez. As fi dat scris ca eu n-am sa fac ca ea. Cand a implinit 90 de ani i-am organizat o petrecere demna de ea si de varsta pe care o implinea. Atunci mi-a spus cat e de mandra de mine si ca n-a crezut niciodata ca o voi depasi, eu care eram un antitalent si uneori si eu ma mir de mine - scriu eu intr-o clipa de sinceritate. Mi-am dorit sa-i seman macar 10 % la capitolul talent si-i tot spuneam acest lucru iar ea imi raspundea : cheia este in intrebarea eu de ce sa nu pot? Vad ceva imi pun intrebarea invatata de la bunica si ma apuc de treaba... Si as scrie si as scrie pana mi-ar trece dorul si n-ar mai avea de unde sa curga lacrimi de dor. Aprind candela, cea mai frumoasa candela ce mi-am cumparat-o de la Sfanta Parascheva cu gandul si pentru bunica mea si se intampla o vraja... o simt calda si buna, atenta si exigenta dar plina de intelegere si de multe ori parca miroase a cozonacul ei si zambesc amintindu-mi cat de tare o suparam ca mancam doar umplutura....