Se afișează postările cu eticheta Cannelloni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cannelloni. Afișați toate postările

marți, 1 martie 2011

Cannelloni by Carmen

Ca de obicei pana sa apuc sa fac poza de prezentare ... a disparut... n-are sens sa spun ca eu gandisem ca o sa avem si maine. Daca pozezi cand este produsul cald, nu iese o poza artistica, m-a invatat pe mine Adrian, cel care ma sfatuieste ce si cum sa fac sa iasa artistic. Multumiri Adriane! Dar eu chiar am o problema - nu apuc!  Sa revin la povestea din seara asta. Pentru ca au fost asa de dragalasi baietii mei si m-au coplesit cu martisoare si dragoste, m-am gandit sa-i astept cu ceva mai special.

Reteta:
- 600 g carne vita
- 1 cutie ciuperci taiate
- 150 g cascaval ras
- 1 cutie rosii decojite
- sare, piper, oregano, menta, busuioc, ulei masline
- 1 pachet cannelloni (Monte Banato)



Am pus la prajit carnea in putin ulei de masline si la foc mic, acoperita cu capac. Cand era aproape gata (si-a durat ca parca avea 100 de ani vaca) am adaugat ciupercile, rosiile si-am botezat-o cu mirodeniile pomenite. Le-am mai lasat sa colcaie nitel sub capac, sa se inrudeasca gusturile pe acolo, sa se imprumute de la una la alta de cate ceva. Mereu am ridicat capacul sa vad ce fac suratele si cand se imbulzeau intre ele mai adugam nitica apa.
Intr-un final s-au impacat, am stins focul si l-am adus printre ele pe maria sa cacavalul ras si abia atunci m-au lasat sa umplu "conductele".
 Le-am aliniat ca la armata si cu rabdarea unui capitan le-am umplut cu o lingurita. Le-am ordonat "culcat", le-am invelit cu cascaval ras, ceva rosioare pentru aspect si picul ala de carne care n-a mai avut loc in conducte, am pus ceva apa ca sa doarma linistite in cuptor. Pret de 40 de minute am asteptat sa vad ce a iesit. Nu ne place cu sosul de smantana si faina cum zice reteta originala, asa ca apa a fost perfecta avand in vedere bogatia de buruieni (a se citi condimente) ce a ajuns in compozitie.
Ce poze, frate, sa mai faci?! Cand a inceput sa miroasa in casa, parca aveam manifestatie de strada. Oamenii mei dadeau ture prin bucatarie, nu intrebau nimic, pentru ca stiu semnalul sonor al cuptorului, dar ii vedeam salivand. (La cuptor, pastele mele, au intrat abia cand i-am vazut ajunsi pe amandoi in casa). Data viitoare am sa fac portie dubla.